Trecerea de la porțile de lemn la cele metalice în zona Codrilor Orheiului

Rezumat

Articolul dat analizează evoluția porților gospodărești din zona etnografică a Codrilor Orheiului, regiune situată în centrul Republicii Moldova. Studiul evidențiază legătura strânsă dintre mediul natural, materialele locale și arhitectura vernaculară, punând accent pe transformările produse în a doua jumătate a secolului XX. Inițial, porțile aveau forme simple, realizate din nuiele împletite, cu rol practic de delimitare a gospodăriei. Odată cu dezvoltarea meșteșugurilor, acestea au fost înlocuite de porți masive din lemn de stejar sau din alte esențe tari, fixate în structură de tip Z, pentru rezistență. În paralel, utilizarea pietrei, în special calcar sarmatic din zona râurilor Nistru și Răut, a dus la apariția stâlpilor de poartă sculptați și a îngrăditurilor din piatră. Localități precum Brănești, Morovaia și Furceni au devenit centre importante ale meșteșugului pietrăresc, iar meșterii locali au contribuit la definirea unui stil regional distinct. Combinația lemn-piatră a devenit emblematică pentru identitatea arhitecturală a zonei. Treptat, porțile metalice au înlocuit aproape complet modelele tradiționale din lemn, devenind simbol al modernizării rurale. Totuși, combinația tradițională lemn–piatră rămâne o expresie definitorie a arhitecturii vernaculare din zona etnografică a Codrilor Orheiului, ilustrând echilibrul dintre funcționalitate, estetică și adaptarea la peisajul colinar.