Sincronismul valorilor culturale ca expresie a limbajului vizual – o virtute eminamente patrimonială
DOI:
https://doi.org/10.52603/rec.2026.39.13Cuvinte cheie:
sincronism cultural, limbaj vizual, arhitectură vernaculară, Orheiul VechiRezumat
Articolul investighează fenomenul sincronismului valorilor culturale prin prisma limbajului vizual, utilizând situl Orheiul Vechi drept studiu de caz pentru confluența dintre tradiția locală și fluxurile transculturale europene. Obiectivul cercetării constă în analizarea modului în care arhitectura vernaculară din satele Butuceni și Brănești conservă mesaje intergeneraționale, operând ca un palimpsest cultural și un laborator de formare a identității profesionale pentru viitorii arhitecți. Metodologic, demersul se bazează pe o abordare analitico-descriptivă, evaluând mecanismele de integrare socioculturală a simbolurilor arhetipale. Analiza evidențiază unități morfologice definitorii, precum motivul lotusului pe stâlpii prispei și stâlpii de poartă antropomorfi, elemente ce probează o sinteză organică între inovația stilistică și matricea identitară națională. Studiul detaliază cum simbolurile solare și „pomul vieții” sunt transcrise plastic în piatră, reflectând o cosmogonie locală autentică. O atenție deosebită este acordată dimensiunii cromatice, unde binaritatea dintre albastrul ultramarin din Butuceni și policromia diversificată din Brănești devine un indicator semantic al stratificărilor etnoculturale. Ca rezultat autorii subliniază disonanța critică dintre imperativul confortului modern și necesitatea conservării autenticității.
Referințe
Andrei P. Filosofia valorii. București: Fundația Regele Mihai I, 1945.
Apostol-Macovei T. Simbolismul cromatic în cultura românească tradițională. Chișinău: Știința, 2019.
Bâzgu E., Ursu M. Arhitectura vernaculară în piatră. Chișinău: Știința, 2009.
Buzilă V. Muzeul Satului din Chișinău. In memoriam arhitectului și etnologului Eugen Bâzgu. Vol. I: Așezările. Locuința. Chișinău: Lexon-Prim, 2025.
Eco U. Tratat de semiotică generală. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982.
Eliade M. Imagini și simboluri. București: Humanitas, 1994.
Hofstede G. Culturi și organizații: softul mental, cooperarea interculturală și importanța ei pentru supraviețuire. București: Humanitas, 2012.
Laraia R. de B. Cultura: um conceito antropológico. Rio de Janeiro: Jorge Zahar, 2001.
Lovinescu E. Istoria civilizației române moderne. București: Minerva, 1997.
Malcoci V. Decorul arhitectural în piatră din arta populară moldovenească (sf. sec. XIX – sec. XX). Chișinău: Știința, 2000.
Malcoci V. Structuri și semnificații mitofolclorice în arhitectura populară din Republica Moldova. Chișinău: Epigraf, 2021.
Malcoci V. Plastica constructiv-decorativă a porților de intrare în gospodăria țărănească. In: Revista de Etnologie și Culturologie, vol. XXXVII, 2025, 119–123.
Moisei L. Motive decorative în viziunea locuitorilor din centrul Republicii Moldova. In: Revista de Etnologie și Culturologie, vol. IX–X, 2011, 274–277.
Nesterov T. Situl Orheiului Vechi. Monumente de arhitectură. Chișinău: Epigraf, 2003.
Rădulescu D. Arhitectura centrelor culturale moderne. București: Tehnica, 1996.
Rocca E. Estetica e architettura. Bologna: Prismi, 2008.
Suvac S. Brănești, un sat din Codrii Orheiului: pagini din istoria localității. Chișinău: Princeps, 2025.
Suvac S. Aspecte etnologice și arhitecturale ale porților și îngrăditurilor tradiționale din zona Codrilor Orheiului. In: Revista de Etnologie și Culturologie, vol. XXXVII, 2025, 124–130.
Tylor E. Primitive Culture. In: https://dn790002.ca.archive.org/0/items/primitiveculture1tylouoft/primitiveculture1tylouoft.pdf (vizitat 07.03.2026).
Моисеенко З. Архитектура сельских жилых домов Молдавии. Кишинев: Картеа Молдовеняскэ, 1973. / Moiseenko Z. Arkhitektura selskikh zhilykh domov Moldavii. Kishinev: Kartea Moldoveneaska, 1973.
Descărcări
Publicat
Număr
Secțiune
Licență
Această lucrare este licențiată în temeiul Creative Commons Attribution 4.0 International License.
