Etos, etnos și ontic – axis mundi al operei lui Mihail Sadoveanu

Rezumat

Pentru Sadoveanu creaţia populară reprezintă inima oricărei civilizaţii. Scriitorul pledează cu discernământ în favoarea ideii de implementare a culturii populare, a reprezentărilor străvechi în operele literare propriu-zise. Rapsodul, făuritorul de valori bătrâneşti, este, în concepţia autorului, identic cu solomonarul, vrăjitorul, vraciul, zodierul, căutătorul de comori şi chiar fântânarul – ocupaţiuni considerate mitice, sacre. De aici acel puternic filon de sacralitate al operei sale. Umanitatea sadoveniană creează impresia unei atemporalităţi, fiind introdusă pe tărâmuri tainice, în lumea umbrelor vii, ca în cazul personajelor semi-legendare din „Ţara de dincolo de negură”. Din perspectiva filosofiei populare, a modalităţilor etice şi estetice de exprimare, scriitorul este un creator-vizionar fundamental al literaturii naţionale şi al artei poetice universale, care îl defineşte totalizator. Universul artistic sadovenian este conceput din tradiţii folclorice şi din vechi cărţi populare de înţelepciune, şi este realizat cu arta unui creator de geniu. Eposul sadovenian este de sorginte populară şi reprezintă o simbioză a mitului, legendei şi spiritului baladesc, o osmoză dintre cotidian şi etern, dintre profan şi sacru. Îmbinarea, „contopirea” realului cu miticul, proiectarea datelor concrete într-un cadru fabulos – conferă acestei opere o permanentă stare de prezent şi trecut.